Poluarea este o problemă constantă pusă pe tapet de toate guvernele lumii în ultimii 30 de ani, dar abia ultimul deceniu a adus o serie de schibări semnificative în modul în care ne raportăm la această chestiune urgentă.
Tipurile de poluare cu care ne confruntăm în 2020 sunt diverse și, în multe cazuri, greu de gestionat. De la deșeurile nereciclabile, până la poluarea aerului sau cea rezultată din activități agricole, cercul devine tot mai strâmt. Iată mai jos o listă cu principalii factori de poluare și efectele acestora asupra calității vieții.
Poluarea aerului

Este poate cel mai cunoscut fenomen pe care locuitorii unor metropole îl pot constata frecvent. Activitățile industriale derulate în zone urbane sau zonele limitrofe, traficul auto intens din orașe, lipsa zonelor verzi sau poluarea cauzată de sisteme de încălzire a clădirilor individuale, toate contribie din plin la poluarea aerului din marile orașe.
Poluării aerului din marile aglomerări urbane, dar și slaba calitate a aerului din locuințe le sunt atribuite circa 5 milioane de morți anual, echivalentul a 9% din numărul anual de decese. Un record negativ a afost atins în 2015, când numărul morților premature la nivel global a atins cifra de 8.8 milioane, conform unui studiu efectuat de cercetători de la Institutul de Chimie Max Planck în colaborare cu Centrul Medical al Universității din Mainz.
O diferență majoră se înregisrează între numărul de decese raportat de țările dezvoltate și cel transmis de statele emergente, într-un raport de 1 la 100.
România, în topul rușinii

Într-un top al celor mai poluate orașe din Europa din ultimii ani, România are două mari orașe înscrise în lista primelor 20 zone urbane poluate: București, plasat pe locu 6 în top și Timișoara, locul 18. Restul pozițiilor sunt completate de orașe din Italia, Spania, Grecia și mai multe țări est-europene. Până și Londra, o metropolă care luptă constant cu efectele poluării aerului se clasează pe locul 25. La polul opus, Malmo (Suedia), Stockholm (Suedia), Zurich (Elveția), Helsinki (Finlanda) și Reykjavik (Islanda) sunt considerate cele mai „verzi” orașe de pe continent. Impactul activităților economice și al traficului din marile orașe asupra calități aerului a putut fi observat și mai bine în timpul perioadelor de restricții cauzate de pandemia COVID-19. Zonele unde aceste restricții s-au aplicate vreme de cel puțin 2 luni au înregistrat o creștere semnificativă a indicilor de calitate a aerului.
Poluarea prin plastic

Plasticul nereciclabil a ajuns un adevărat coșmar pentru agențiile de mediu și organizațiile nonguvernamentale care luptă împotriva poluării. Peste o treime din plasticul produs în ultimele decenii se presupune că a ajuns în oceane, depunându-se pe fundul acestora în cantități care amenință ecosisteme întregi și fauna marină așa cum o știm. În topul țărilor cu cea mai mare rată a poluării figurează China (8,8 milioane tone de plastic nereciclat), Indonezia (3,2 milioane tone), Filipine (1,9 milioane tone), Vietnam (1,8 milioane tone), Sri Lanka (1,6 milioane tone).
Nu doar oceanele sunt afectate de acest material atât de des folosit în mai toate industriile. Aproximativ 40% din plasticul produs la nivel global sfârșește în sol, iar rata de reciclare diferă substanțial de la o țară la alta, chiar și în interiorul Uniunii Europene.
Top alarmant

La nivel global, ambalajele sunt cele care domină în topul poluării cu plastic cu o cantitate de 141 milioane tone de plastic care nu trece prin procesul de reciclare. Locul secund îl ocupă plasticul întâlnit în produse de îmbrăcăminte și încălțăminte, cu 42 milioane tone, în vreme ce produsele consumabile din plastic și alte articole folosite în medii instituționale vin pe locul 3, cu 37 milioane tone. Cel mai puțin poluant se dovedește plasticul introdus în echipamente industriale, 1 milion de tone anual.
Politicile de protecție a mediului aplicate în ultimii 2 ani au constat în înlocuirea tipului de plastic folosit în ambalaje cu unul reciclabil, instituirea unor taxe pe ambalajele din plastic folosite în retail, reducerea cantității de plastic folosit în ambalaje și limitarea importurilor de deșeuri de către anumite țări: China, Danemarca etc.
Agricultura, factor de poluare

Deși încă reprezintă un subiect controversat, agricultura este privită ca factor de poluare, conform unor studii efectuate de Organizația Mondială pentru Alimentație, de sub umbrela ONU.
Creștere animalelor sau cultivarea intensivă a plantelor sunt privite ca principala sursă de poluare a apei prin nitrați, fosfați și pesticide.
15 milioane tone de azot sunt generate anual în întreaga lume, iar activitățile agricole cumulează 28%.
De asemenea, nivelul emisiilor de amoniac generate de activitățile agricole se adaugă la problema poluării generale a planetei. Conform aceluiași raport 40% din emisiile de amoniac sunt generate de sectorul zootehnic, 18% de degradarea biomasei și a resturilor alimentare, iar 16% provin de la folosirea unor substanțe de fertilizare chimică a solului.
Ca o concluzie, aceste 3 tipuri de activități poluante par interconectate, produsele agricole continându-și ciclul de producție prin adâugarea ambalajelor de platic înainte de a fi date spre consum, iar întreaga activitate industrială pentru întreținerea consumului afectează calitate aerului din diverse zone ale globului și, implicit, calitatea vieții noastre.
Sursa Foto: Pixabay
Articol realizat in colaborare cu:
