Alimentaţia mixtă cu lapte praf şi lapte matern – care sunt motivele pentru care se practică şi în ce condiţii?

Orice mămică visează să poată alăpta bebeluşul exclusiv cel puţin până la 6 luni şi ulterior să îi poată oferi lapte matern până la vârsta de 2 ani, aşa cum sunt prezentate recomandările specialiştilor OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Din păcate, socoteală de dinainte de naştere nu se potriveşte întotdeauna cu cea de după naştere, de aceea mămicile sunt nevoite să suplimenteze cantitatea de lapte matern cu laptele praf potrivit vârstei şi nevoilor fiziologice ale copilului. 

Principalele motive pentru a introduce laptele praf în alăptare

Cele mai importante motive pe care le invocă atât mămicile, cât şi cadrele medicale care recomandă aceasta alimentaţie mixtă sunt:

  • bebeluşul nu se satura cu lapte matern. Această afirmaţie este adevărată numai în cazul în care bebeluşul nu ia în greutate în mod corespunzător şi dacă nu udă sau nu murdăreşte suficiente scutece. În caz contrar, este posibil că bebeluşul să treacă prin pusee de creştere şi să aibă nevoie de o cantitate mai mare de lapte praf. Mămicile, din dorinţa de a se asigura că bebeluşul este bine hrănit, suplimentează mesele cu lapte matern cu biberoanele cu lapte praf. Multe mame practică alimentaţia mixtă în timpul puseelor de creştere pentru că simt că producţia de lapte matern nu face faţă cerinţelor copilului;
  • necesitatea de a se întoarce la serviciu. Mamele care alăptează dar nu au o cantitate suficientă de lapte praf muls să sature copilul cât sunt plecate la muncă apelează de cele mai multe ori la varianta suplimentării cu lapte praf pe durată pe care sunt plecate.

De cele mai multe ori, suplimentarea cu lapte praf nu este necesară, ci făcută pentru confortul psihologic al mamelor, dar şi pentru o trecere cât mai bună la o alimentaţie diversificată şi pentru o înţărcare cât mai blândă. 

Când se oferă greşit suplimentul de lapte praf?

Din nefericire, există şi situaţii în care mamele oferă în mod greşit copiilor lapte praf ca şi supliment. Laptele praf este la îndemână, nu foarte costisitor, şi o variantă de hrănire a bebeluşilor excelentă în concedii sau în călătorii pe distanţe lungi. Este important de avut în vedere, însă, faptul că nu întotdeauna suplimentarea cu lapte praf se face în mod corespunzător.

Situaţiile în care se oferă lapte praf bebeluşilor alăptaţi şi această decizie este doar parţial necesară sunt:

  • bebeluşii nu iau suficient în greutate. Desigur că, dacă graficul nu este îndeplinit în primele 3 luni de viaţă, în care bebe trebuie să ia câte 1 kilogram pe lună, medicul pediatru sau de familie recomanda suplimentarea cu lapte praf. Este important să se ţină cont şi de moştenirea genetică, astfel încât aşteptările să nu fie nerealiste;
  • bebeluşii se trezesc des noaptea. Această situaţie nu este rezolvată de oferirea unui biberon de lapte, pentru că de cele mai multe ori, motivele trezirii nu sunt reprezentate de foame;
  • bebeluşii au colici. Apariţia colicilor nu are legătură cu alimentația bebeluşului. Bebeluşii alăptaţi sunt expuşi la riscul de a se balona din cauza alimentaţiei mamelor, dar şi în cazul copiilor care primesc lapte praf, frecventa apariţiei colicilor este la fel de mare.

Lasa un raspuns

Comentariul trebuie sa contina minim 30 de cuvinte pentru a fi publicat!

Your email address will not be published.